Resurse naturale

Harta privind atracţiile turistice se poate descărca aici
 
Valori şi atracţii turistice
 
Miercurea Ciuc (Csíkszereda, Szeklerburg)
Începând cu anul 1968 este reşedinţa judeţului Harghita, iar din 1971 a devenit municipiu, incluzând în teritoriul său administrativ localităţile Ciba, Băile Harghita şi Băile Jigodin. Oraşul este aşezat în mijlocul Depresiunii Ciucului, pe partea stângă a Oltului. Patinoarul artificial şi trambulina de la Şuta au conferit oraşului numele de oraş al sporturilor de iarnă (patinaj de viteză, schi, hochei). Este unul dintre polurile frigului ale României. În oraş sunt frecvente inversiunea temperaturii şi producerea ceţii. Berea de Ciuc este renumită în toată ţara.
Cetatea Mikó, construită în stil neorenascentist între anii 1623–1631, astăzi este cel mai renumit monument arhitectural şi istoric al oraşului. Clădirea adăposteşte Muzeul Secuiesc al Ciucului. În grădina muzeului s-a înfiinţat un muzeu etnografic în aer liber, cu multe case şi porţi secuieşti, reprezentând stilul popular specific de odinioară. Expoziţiile muzeului sunt: expoziţia de istorie locală, expoziţia de ştiinţe ale naturii, meşteşuguri populare, arta cărţii, arta ecleziastică şi expoziţii ocazionale. Filiala de istorie a Bibliotecii Judeţene, precum şi biblioteca documentară, îşi au sediul tot în cetate. În curtea cetăţii anual se organizează festivalul de muzică veche şi alte manifestări culturale de interes judeţean. În micul parc din faţa muzeului au fost amplasate statuile din bronz ale lui Petőfi Sándor şi Nicolae Bălcescu.
Fosta clădire a comitatului Ciuc (astăzi clădirea Primăriei Miercurea Ciuc) este un monument arhitectural construit în anul 1886, în stil eclectic.
Clădirea Palatului Justiţiei a fost construită în anul 1892, în stil ecletic.
Biserica ortodoxă din centrul oraşului este monumet arhitectural în stil bizantin, a fost construită între anii 1929–1935. Din anul 1994 Miercurea Ciuc este reşedinţa Protopopiei ortodoxe, iar mai târziu reşedinţa Episcopiei ortodoxe Ciuc–Covasna.
Fosta clădire a Justiţiei Principale (astăzi secţia ORL şi fizioterapie a Spitalului Judeţean) a fost construită în anul 1786, în stil clasicist.
 
Şumuleu-Ciuc (Csíksomlyó, Scomlenberg)
Este cel mai renumit loc de pelerinaj din Transilvania. Ansamblul arhitectural este unicat a cărei valoare individuală este statuia Maicii Domnului. Maria făcătoare de minuni sau Madona, care lăcrimeazăFemeia Îmbrăcată în Soare este opera de artă a artei eclesiastice din secolul al XVI-lea. Statuia, care o reprezintă pe Maica Sfântă în braţe cu pruncul Isus, este sculptată dintr-un trunchi de tei şi are pe cap o coroană de lemn aurită, este cea mai mare statuie (227 cm) de acest gen din lume.
Prima biserică a fost construită în stil gotic de către franciscanii observanţi între anii 1442–1448. Biserica-mănăstire cu claustru a existat până în anul 1802, când în locul ei a fost construită, în stil baroc, biserica existentă şi astăzi. A fost acoperită în anul 1825 şi terminată în anul 1876. Mănăstirea Şumuleu a Franciscanilor (claustrul) a fost construită între anii 1733–1779, având o curte interioară, unde a fost aşezat bustul lui Joannes Kájoni (1629–1687), fostul conducător al ordinului franciscan. Este renumită şi biblioteca franciscană. Capela Sfântului Ioan de Nepomuk a fost clădită în anul 1767 şi se află în partea stângă a bisericii.
Localitatea Şumuleu-Ciuc este de aproape 550 de ani centrul spiritual al Scaunului Secuiesc Ciuc şi un centru de turism religios. „După Roma, cel mai sfânt loc este Şumuleu” – spun ceangăii credincioşi. Pelerinii din valea Ghimeşului, îmbrăcaţi în alb, vin anual la picioarele Sfântei Maria ca să-se roage pentru iertarea păcatelor.
Din anul 1670 Şumuleu Ciuc este un centru important al activităţii teatrale de tineret şi un centru spiritual local al scrisului. Lada de zinc, care a fost zidită în anul 1945, conţinea cele mai valoroase cărţi ale mănăstirii: 140 de cărţi, printre care şi cinci manuscrise ale lui Ioan Kájoni. Misterele de la Şumuleu-Ciuc este un volum din mănăstirea franciscană, care conţine 47 de drame în limba maghiară şi latină din secolul al XVIII-lea. Nepreţuitul Codex Kájoni este un manuscris de colecţie muzicală care a fost început în anul 1634. Pelerinajul anual de la Şumuleu-Ciuc constituie o manifestare de larg interes cu conotaţii religioase.
 
Jigodin (Csíkzsögöd, Zsögödfürdő)
Aparţine de Miercurea Ciuc din anul 1930. Faima localităţii este strâns legată viaţa pictorului Nagy Imre (1893–1976), care dă numele şi străzii principale din localitate. Galeria de artă construită în anul 1973 prezintă o mare parte a creaţiei artistice a pictorului, care a lăsat în păstrarea oraşului aproape 6000 de picturi. Casa natală din imediata apropiere a galeriei este o casă simplă ţărănească cu cerdac de lemn. Rămăşiţele pământeşti ale pictorului au fost aşezate în zidul exterior al galeriei în august 1976.
 
Odorheiu Secuiesc (Székelyudvarhely, Oderhellen)
Obiectivele de vizitat se concentrează în centrul oraşului: piaţa centrală, muzeul orăşenesc, biserici construite în stil baroc, parcul comemorativ. Capela Isus (capela Inima lui Isus, capela Sfânta Inimă), se presupune că a fost construită ca biserică sătească, este o rotundă romanică, cu un plan de trifoi, întărită cu un zid de piatră. Este cea mai de seamă construcţie arhitecturală ecleziastică şi monument istoric al oraşului şi al imprejurimilor.
Cetatea medievală Székely Támadt are patru bastioane: bastionul Fóris (dreapta, faţă), Hajdú (octogonal, spate), Bánffy (stânga, spate), şi Telegdy (stânga, faţă), cu rămăşiţele restaurate. Cetatea renascentistă, cu bastioanele în stil italian vechi şi nou, a fost construită în mai multe rânduri (1490-1492, 1561-1565) în locul mănăstirii dominicane şi franciscane de odinioară. Cetatea, în starea ei de astăzi, a fost construită de János Zsigmond între anii 1562-1565, pentru a-i opri pe secuii răzvrătiţi împotriva lui şi pentru a fi sprijinul puterii represive a principelui.
Biserica şi claustrul franciscan (biserica Călugărilor, biserica ordinului Sfântul Francisc) sunt monumente istorice. Grupul de clădiri evocă stilul baroc al centrului oraşului,biserica fiind,  în acelaşi timp, cea mai veche biserică din centru şi a fost construită între anii 1728-1728. Cele două turnuri păstrează un stil baroc târziu şi clasicist, cu o poartă de intrare cu caracter renascentist. Cronologic, mănăstirea ocupă locul al nouălea în rândul mănăstirilor transilvănene.
Biserica reformată din centrul oraşului a fost construită între anii 1780–1781 de către profesorul-rector Backamadarasi Kis Gergely, a cărui monogramă (KG 1781) este trecută pe acoperişul bisericii. La marginea parcului din centru se înalţă statuia lui Orbán Balázs (1829–1890), opera sculptorului Hunyadi László din Târgu Mureş.
Clădirea parohiei romano-catolice s-a construit probabil la începutul secolului al 17-lea. Construirea clădirii este legată de activitatea iezuiţilor; de altfel, tot ei au construit şi prima clădire a gimnaziului. În partea dreaptă se află bustul lui Tamási Áron, dezvelit în anul 1993. Anul înfiinţării şcolii romano-catolice este 1593.
Clădirea Comitatului (a Primăriei de astăzi) este un monument arhitectural construit între anii 1895–1896, în stil eclectic. Bustul episcopului Márton Áron (1896–1980) dezvelit în anul 1995 se află la marginea de est a pieţei.
 
Băile Seiche (Szejkefürdő)
Este microstaţiunea balneară şi de agrement a odorheienilor. Aici se află monumentul funerar al scriitorului, istoricului, etnografului, politicianului şi omului vieţii publice, Orbán Balázs (1829–1890). Muzeul de porţi secuieşti în aer liber prezintă o mică parte a valorilor populare şi ahitecturale din zonă. Muzeul Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc, cu ajutorul mai multor protectori ai muzeului local, a adunat şi a expus 14 porţi secuieşti. Baia cu apa încălzită din microstaţiune se alimentează dintr-un izvor sulfuros, de la care provine şi numele localităţii Băile Seiche. Izvorul de mare debit, cu disulfid de carbon şi sulf, se află în parte de sud a mlaştinii terapeutice, a cărei apă este încălzită este folosită la băi calde şi terapeutice. Pe teritoriul de 2 hectare, dintre izvorul de apă minerală de la Băile Seiche şi baia caldă, s-au format 28000 metri cubi de turbă, străbătută de mai multe izvoare de apă minerală.
 
Gheorgheni (Gyergyószentmiklós, Niklasmarkt)
Este al treilea oraş ca mărime din judeţ. Partea oraşului numită „Várszeg” a fost locuită de armeni. Ei au început să se stabilească în oraş începând cu anul 1669 şi se ocupau cu comercializarea materialul lemnos, a animalelor şi a produselor de manufactură. În centrul oraşului se află statuia Sfântului Nicolae şi biserica reformată (1895–99).
Biserica romano-catolică este monument arhitectural construit între anii 1753–1757, în stil baroc, în locul unei mai vechi biserici, construite în stil gotic (1498) şi care a fost mărită în anul 1629. Manuscrisul medieval din anul 1428 este o carte liturgică (codex) constituită din 261 foi de pergament. Clădirea parohiei romano-catolice, construită în stil gotic, este cel mai vechi monument istoric şi arhitectural al oraşului (construcţia datează din anul 1758). Casele din strada Márton Áron construite în stil baroc popular reprezintă bogăţia şi simţul estetic al armenilor.
Biserica romano-catolică armeană a fost construită tot în stil baroc, între anii 1730–1734. Altarul gotic, camera Maria, baia de botezat constituie adevărate comori ale bisericii. Scaunul episcopal, creat în stil baroc, este un monument de artă. Altarul principal, cel auxiliar şi pictura de altar realizată la Veneţia în anul 1752 se numără printre valorile bisericii. Gardul de piatră ce înconjoară biserica, original, a fost mai mic, iar porţile datează din anul 1748. Crucea aflată în faţa bisericii, făcută din tisa, datează din anul 1762.
 
Lacu Roşu (Gyilkostó)
Una dintre cele mai pitoreşti staţiuni climaterice din ţară, este amplasată în valea pârâului Bicaz. Lacu Roşu cu împrejurimile sale sunt rezervaţie naturală. Cheile Bicazului din apropiere constituie atracţia turistică cea mai valoroasă a zonei, cu stânci abrupţi de 1200–1300 m înălţime, clisura propriu-zisă, peşteri, pâraie montane, mici cascade, toate flancate de Suhardul Mic şi Mare, Piatra Bardosului, Bâtca Neagră. Pe stâncile de diferite înclinaţii se află cele mai frumoase trasee alpine din Cheile Bicazului. În văile aferente cresc mai multe plante ocrotite (floarea-de-colţ, omag, mierluţă, curcubeu). Aici a fost înfiinţat Parcului Naţional Cheile Bicazului–Hăşmaşu Mare, pe o întindere de 14000 ha, cu numeroase peşteri; Gura Iadului fiind una dintre atracţiile cheilor. În parc se găsesc în total 522 specii de animale nevertebrate şi 160 de vertebrate. Între anii 1970-1971 în Hăşmaşu Mare şi Cheile Bicazului s-au colonizat capre negre (Rupicapra rupicapra) din Munţii Retezat. Floarea-de-colţ, cinstetul, bulbucul de munte, năstureii, cosacii, urechelniţa, curcubeul, tisa sunt plante ocrotite. În afară de acestea mai există numeroase specii de plante rare endemice.
 
Topliţa (Maroshévíz, Töplitz)
Din anul 2003 a devenit municipiu. Oraşul aşezat la ieşirea din Depresiunea Giurgeului, la poalele muntelui Tarniţa (1044 m), aparţinând Munţilor Călimani, înainte a fost unul dintre locurile centrale ale transportului cu pluta. Începând cu anii 1960 oraşul a devenit un centru important de prelucrare a lemnului şi al industriei uşoare. Izvoarele minerale termale, mediul tonifiant al pădurilor de conifere, bogăţia piscicolă, vânatul mare, toate au contribuit la dezvoltarea turismului montan pe aceste meleaguri.
Biserica de lemn Moglăneşti (mănăstirea Pârăul Doamnei) este cel mai vechi monument al oraşului, construită în 1658 de domnitorul Moldovei, Gheorghe Ştefan pentru soţia sa Safta. Biserica ortodoxă a fost construită din lemn în anul 1867 şi este un monument eclesiastic.
 
Borsec (Borszék, Bad Borseck)
Este un oraş balneoclimateric cu cea mai mare fabrică de îmbuteliere a apei minerale, care are o capacitate lunară de 2 milioane litri. Atracţia unicat a Borsecului este Dealul Rotund străpuns de o mulţime de izvoare cu apă minerală carbogazoasă. În centrul staţiunii se află o mică rezervaţie naturală de 0,5 ha, care adăposteşte o plantă rară, relictă: mesteacănul pitic (Betula humilis), de origine glaciară.
Valorile staţiunii Borsec sunt: izvoarele de apă minerală carbogazoasă, nămolul terapeutic, turbăria îmbibată cu apă minerală, clima subalpină, aerul curat. În locul numit „Hármasliget” se găseşte o turbărie de 9 hectare, cu o turbă groasă de 15–20 m, nămol terapeutic, plante relicte şi izvoare de apă minerală calcică şi magneziană.
 
Bălan (Balánbánya)
Din anul 1968 este un mic oraş al judeţului Harghita. Până în anul 2005 era cel mai important centru de exploatare a cuprului din ţară. Oraşul este aşezat la poalele de sud ale munţilor Hăşmaşu Mare, în zona de obârşie a Oltului. Datorită bogăţiei în plante foarte rare, această zonă, împreună cu Cheile Bicazului, a fost declarată Parc Naţional Cheile Bicazului–Hăsmaşu Mare. Biserica romano-catolică a fost construită în anul 1825.
Piatra Singuratică (1608 m), la nordul oraşului, cu stâncile calcaroase abrupte, este simbolul Munţilor Hăşmaşu Mare, numiţi şi „Alpii Cicurilor”. Printre obiectivele turistice de seamă amintim Vf. Ecem (1708 m) şi „Moara dracului”, cel mai frumos grohotiş de calcar din judeţ.
 
Băile Tuşnad (Tusnádfürdő)
Este una dintre cele mai renumite staţiuni balneoclimaterice din ţară. Totodată este o importantă staţiune montană climaterică şi cel mai mic oraş din ţară: în anul 2002 avea a populaţie de 1728 locuitori. Clima submontană, aerul curat şi tonifiant, bogat în aerosoli şi ioni, constituie elemente de atracţie turistică. Printre factorii terapeutici naturali amintim bogăţia de izvoare de apă minerală carbogazoasă (izvorul Ileana, Ana, Apor, Mikes, Stănescu, Rudi, izvoarele băii termale) mofetele şi apa termală ieşită la suprafaţă în apropierea lacului Ciucaş. Obiective de vizitat: Bastionul Apor, Belvedere Ludmila. Stânca Şoimilor este o stâncă ocrotită din punct de vedere geologic şi botanic împodobită cu floarea galbenă lăptucul oii, care, în judeţ, se găseşte numai aici, pe o întindere de 0,75 hectare.
 
Lacul Sfânta Ana
Este singurul lac aşezat în crater vulcanic intact din Europa. Lacul, cu strălucire de argint, situat între coroanele brazilor, este de o valoare ştiinţifică rară şi adăposteşte o mulţime de rarităţi naturale şi este declarat parc naţional. Lacul şi Ciomatul sunt pomeniţi de surse istorice încă din anul 1349. La capela romano-catolică se organizează pelerinaj de două ori pe an.
 
Tinovul Mohoş
Este situat în porţiunea de sud a Munţilor Ciomatu Mare, la o altitudine de 1177, la poalele sudice ale Vârfului Mohoş. În fond, este craterul geamăn, care este situat mai sus, la o înălţime de 1050 metri, unde vizitatorii sunt primiţi de un tinov alpin întins cu plante rare ca drosera şi 20 de specii de muşchi. Între plantele carnivore ale pătrarului geologic apar şi drosera cu frunză rotunjită, drosera cu frunză alungită, muşchi de turbă, pinul negru, afine negre, afine de turbă. Rozmarinul de turbă şi bumbăcăriţa, prezente în această zonă, sunt plantele relicve din era glacială.
 
Cristuru Secuiesc (Székelykeresztúr)
Conacul Gyárfás, construit în stil clasicist şi este un monument istoric. Aici şi-a petrecut ultima zi din viaţă Petőfi Sándor, în data de 3 iulie 1849.
Părul din grădină este numit şi părul lui Petőfi.
 
Vlăhiţa (Szentegyháza)
Forja de fier din Vlăhiţa a fost construită în anul 1836, dar prima pomenire scrisă datează din anul 1591. Este cel mai vechi atelier de forjat de acest gen din Europa-Centrală. Caracteristica forjei este că funcţiona pe bază forţei apei, iar instalaţia propriu-zisă era fabricată din lemn. Nu numai funcţionarea din punct de vedere tehnic este unică, dar şi produsele fabricate sunt unicate.
 
 
Începând din anul 1999 în judeţul Harghita s-au înfiinţat în total 15 microregiuni de dezvoltare. Crearea lor a fost realizată pe bază administrativă şi a fost necesară pentru întocmirea şi realizarea planurilor de dezvoltare operaţională. Sursele de atracţie din domeniul turismului ale microregiunilor judeţului sunt: staţiunile balneare şi balneoclimaterice, varietatea peisajului natural, monumentele arhitecturale şi istorice, tradiţiile culturale şi etnografice foarte bogate şi variate.
 
Zona Odorhei
Microregiunea Sóvidék
Microregiunea Sóvidék este unul dintre teritoriile extinse caracterizate prin prezenţa a mai multor cătune de munte. Localităţile microregiunii sunt: oraşul Sovata cu localităţile aferente Sărăţeni, Căpeţi, Ilieş (din judeţul Mureş), comuna Praid (cu localităţile Ocna de Sus, Ocna de Jos, Becaş, Bucin), comuna Corund (cu localitţile Atia, Calonda, Fântâna Brazilor şi Valea lui Pavel). Centrul microregiunii se situează în comuna Praid. Microregiunea Ocnelor este despărţită în două chiar de linia de hotar a celor două judeţe, judeţul Mureş şi Harghita. Populaţia microregiunii este de 27862 locuitori. Diapirul de sare din zonă a contribuit la înălţarea dealurilor, iar munţii Bichiş (1079 m), Şiclodu (1025 m) şi Firtuşu (1065 m) s-au ridicat şi mai mult şi sunt acoperiţi cu o şapcă de piroclastite vulcanice. Alunecările de teren sunt frecvente, iar formaţiunile de microcarst din sare sunt o curiozitate geologică (Dealul Sării de la Praid). Zona Ocnelor este şi zona argilei, fapt ce a contribuit la dezvoltarea industriei ceramice. Alte îndeletniciri populare se leagă de prelucrarea lemnului, prelucrarea iascăi, producerea mangalului (cărbunelui de lemn), în trecut s-au practicat cărăuşia, dresajul şoimilor, fierberea săpunului de casă.
Praid (Parajd, Salzberg).Obiective de vizitat: mina de sare (deschisă între anii 1976–81), moara de sare, baia hidrotermală, ştrandul cu apă sărată neacoperit, Dealul Sării (576 m, rezervaţie naturală de 8 hectare), Cheile Corundului, dolinele de sare, abrupturile de sare, izvoarele sărate, plantele iubitoare de sare. Biserica reformată, costruită între anii 1790–96, este monument de arhitectură. Fosta biserică romano-catolică a fost construită în anul 1800 din banii trezoreriei statului. Clădirea de odinioară a administraţiei sării este dispensar medical. Biserica ortodoxă Sfânta Treime a fost construită în anul 1929. Casa memorială a poetului Áprily Lajos (1887–1967) a fost inaugurată la 19 octombrie 1991. Muzeul comunei are o expoziţie etnografică, una de pictură şi una legată de exploatarea şi prelucrarea sării. Cetatea Rapsóné (la 905 înăţime) a fost locuită în secolele 11–12, astăzi este un sit arheologic.
 
Microregiunea REGIOVEST Szent László
Comunele şi satele aparţinătoare sunt: Comuna Mugeni, cu satele Aluniş, Dejuţiu. Lutiţa, Tăietura, Mătişeni; comuna Porumbenii Mari cu satul Porumbenii Mici, comuna Feliceni cu satele Alexandriţa, Teleac, Văleni, Arvăţeni, Oţeni, Tăureni, Hoghia, Forţeni, Cireşeni, Poloniţa, comuna Ulieş: Daia, Iaşu, Ighiu, Nicoleşti, Obrăneşti, Vasileni, Petecu, comuna Dârjiu cu satul Mujna. Suprafaţa microregiunii este de 28368 hectare, populaţia numără 11347 de locuitori.
Feliceni (Felsőboldogfalva, Obermariendorf). Turnul bisericii reformate datează din sec. al 13-lea şi este construit în stil de tranziţie. Tavanul naosului este acoperit cu 91 de casete pictate, iar sanctuarul cu 63 de casete pictate, acestea fiind dintre cele mai frumoase casete pictate din Transilvania. În anul 1974 s-au descoperit urme de fresce din secolele 15–16.
Lutiţa (Agyagfalva). Numele satului Lutiţa este strâns legat de adunarea naţională secuiască din anul 1506 şi de evenimentele adunării populare din 1848, evenimente comemorate prin monumentul ridicat in hotarul aşezării. Biserica reformată este monument arhitectural, a fost construită în stil gotic târziu (sec. al 15-lea), iar tavanul pictat datează din 1725–1739.
Mugeni (Bögöz). Biserica reformată construită în sec. al 14-lea, suferind mai multe modificări în sec. al 15-lea, este una dintre cele mai frumoase construcţii medievale ale zonei Odorheiului. Valorile de seamă ale bisericii sunt: picturile murale din secolele 13–14 (prezentând legenda lui Sfântul Ladislau, picturi aflate în stare deteriorată, frescele Sfânta Margareta, partea de jos „Ultima judecata”), tavanul pictat, fragmente de scriere runică. Frescele au fost pictate în stil roman târziu.
Porumbenii Mari (Nagygalambfalva). Biserica reformată a fost construită în stil de tranziţie, în sec.13–14. Valorile artistice sunt: sanctuarul, uşa din sanctuar, urmele de pictură murală din sec. al 14-lea, tavanul pictat (1789). Biserica greco-catolică , azi biserica ortodoxă „Sfântu Nicolae”, ridicată în anul 1737 este monument arhitectural. Lacul Rat (sau Rák) din hotarul satului este rezervaţie botanică.
Dârjiu (Székelyderzs).Biserică fortăreaţă din Dârju este trecută pe lista patrimoniului mondial fiind una dintre cele mai vechi şi importante monumente istorice din zona Odorhei. Picturile murale din interiorul bisericii pictate în anul 1419 şi cele cinci tablouri succesive constituie cea mai frumoasă reprezentare a legendei Sfântului Ladislau. Arhitectura bisericii conţine atât elemente romane cât şi gotice. Cele mai vechi elemente de stil roman datează din secolele 13–14, celelalte elemente, care indică o reconstrucţie în stil gotic fiind din a doua jumătate a secolului al 15-lea. Biserica are a poziţie centrală între cele cinci bastioane şi turnul pentru clopote. Scierea runică are următoarea descifrare: „Cantorul Miklós preot” (1431). Biserica reformată a satului fost construită în anul 1870, iar cea baptistă în anul 1929.
 
Microregiunea Hegyalja
Localităţile microregiunii: comuna Vărşag, comuna Zetea cu satele Deşag, Izvoare, Poiana Târnavei, Şicasău, Sub Cetate, comuna Dealu: Fâncel, Sâncrai, Tămaşu, Tibod, Ulcani, Poiana Rotundă, comuna Lupeni cu satele Bisericani, Bulgăreni, Satu Mic, Păltiniş, Morăreni, Sâncel, Firtuşu, Păuleni, comuna Brădeşti cuTârnoviţa, comuna Satu Mare şi satele Beclean şi Cădişeni din Odorheiu Sceuiesc. Suprafaţa microregiunii este de 56229 ha (14% arabil, 40% pădure), populaţia numără 19396 de locuitori.
Subcetate (Zeteváralja) Obiectivul turistic cel mai important este barajul şi lacul de acumulare Subcetate, creat la confluenţa pârâului Şicasău cu râul Târnava Mare. Barajul de acumulare are rol economic, energetic, social-turistic şi de ocrotire a mediului. Cetatea Zetea de pe Dealul Deşag (812 m) a fost locuită în epoca de fier, iar astăzi este sit arheologică.
Dealu (Oroszhegy), localitate tipică zonei submontane, este aşezată la poalele sudice ale Vârful Deskő (1009 m). Biserica romano-catolică a fost construită între anii 1764–1770. Pictura executată în stil baroc de pe altarul principal este păstrată la parohia romano-catolică din localitate. Curiozitatea satului este Cetatea Mák (Mákvára), unde au fost descoperite două aşezări ale culturii Wietenberg ale căror obiecte ceramice sunt datate din a doua jumătate a epocii bronzului. Astăzi este rezervaţie arheologică.
Lupeni (Farkaslaka). Numele satului este strâns legat de numele scriitorului Tamási Áron, care s-a născut în localitate. Casa natală (muzeu comemorativ), mormântul Tamási, monumentul din piatră cioplită, (andezit, declarat monument de artă), sunt obiective turistice de vizitat. Biserica romano-catolică a fost construită între anii 1842–1848.
Satu Mare (Máréfalva). Este ţara porţilor secuieşti, cioplite din lemn de stejar, acestea fiind creaţii populare de mare valoare artistică. Din cele peste o sută de porţi secuieşti, 14 au fost construite înainte de anul 1900. Biserica romano-catolică din localitate a fost construită între anii 1763–1772. În locul numit „Kőlik” se pot observa grote din conglomerat. Cetatea Mare (Márévára) ridicată la o altitudine de 845 m a fost locuită deja în epoca târzie a bronzului. În urma săpăturilor arheologice s-au găsit obiecte de ceramică din secolul al 12-lea.
 
Microregiunea Cristur
Localităţile microregiunii: Oraşul Cristuru Secuiesc cu satul Filiaş şi Beteşti, comuna Atid cu satele Crişeni, Şiclod, Cuşmed şi Inlăceni, comuna Şimoneşti cu satele Benţid, Cădaciu Mare, Cădaciu Mic, Chedia Mare, Chedia Mică, Ceheţel, Medişoru Mare, Mihăileni, Cobăteşti, Nicoleni, Rugăneşti, Tărceşti, Turdeni, comuna Avrămeşti: Andreeni, Cecheşti, Goagiu, Medişoru Mic, comuna Săcel: Şoimuşu Mare, Şoimuşu Mic, Uilac, Vidacut, comuna Secuieni cu satele Bodogaia şi Eliseni. Suprafaţa microregiunii în anul 1995 a fost de 58639 ha (28% arabil, 23% pădure), populaţia număra 26497 de locuitori. Microregiunea Cristur se carcaterizează printr-un peisaj deluros cu relief foarte variat, cu o eroziune selectivă relativ ridicată, cu multe alunecări de teren şi cursuri de ape foarte sinuoase. Singura rezervaţie naturală, având o suprafaţă de un hectar, se află în perimetrul satului Filiaş şi dispune de vulcani noroioşi, întreţinuţi de presiunea gazului metan de aici. Versanţii sudici sunt prielnici pentru culturile agricole şi pentru silvicultură. Datorită numărului mai mare al zilelor cu soare, s-a dezvoltat cu precădere cultura cerealelor, cultura fructelor şi a viţei de vie, producerea zarzavaturilor sub folie. Creşterea cornutelor mari şi a porcinelor asigură o altă sursă de existenţă a localnicilor.
Crişeni (Kőrispatak). Biserica unitariană a fost construită în anul 1815, iar biserica reformată al cărei turn fost înălţat în 1773, a fost finalizată în anul 1820. În sat se află muzeul pălăriilor de paie.
Inlăceni (Énlaka).Biserica unitariană poartă amprenta stilului gotic târziu din secolul al 15-lea şi este una dintre cele mai importante monumentele arhitecturale ale zonei Cristur. Sciererea runică datează din anul 1668. Monumentul eroilor căzuţi în pimul război mondial se află în faţa bisericii. Trama stradală medievală a satului, dispersia haotică a caselor pe teritoriul intravilanului, străduţe mici şi inguste, împreună alcătuiesc un peisaj interesant, în care creaţiile arhitecturale se evidenţiează la tot pasul. Locurile numite „Várkert” şi „Palotakert” au fost considerate ca situri arheologice împreună cu castrul roman descoperit aici.
 
Microregiunea Homoroadelor de Sus
Microregiunea Homoroadelor de Sus este aşezată la poalele sudice ale Munţilor Harghita-Centrală, pe valea Homorodului Mic. Acest râu traversează comuna Căpâlniţa, partea vestică a oraşului Vlăhiţa, apoi continuă drumul spre Lueta. Suprafaţa microregiunii este de 25174 ha, (7% arabil, 37% pădure), populaţia fiind 13329 de locuitori. Această microregiune dispune de valori etnografice şi culturale, dar este mai săracă din punct de vedere economic. La ora actuală creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, confecţionarea îmbrăcămintelor din lână (cergi) sunt indeletnicirile principale ale locuitorilor de aici. Este o microregiune cu un pronunţat caracter rural, o zonă a tolernaţei religioase, majoritatea locuitorilor fiind de religie unitariană, dar sunt prezente şi restul religiilor din Transilvania. Merită menţionată rezervaţia botanică de la Livada Harghitei de 2 hectare, cu plantele ei relicte (planta carnivoră Drosera rotundifolia). Câmpul de narcise din apropierea oraşului Vlăhiţa este una dintre cele mai înalte câmpuri de acest fel din Europa. Perioada de înflorire a narciselor (Narcissus stellaris) este în lunile mai şi iunie. Cu ocazia acestui eveniment se organizează anual Festivalul Narciselor. Apele minerale carbogazoase sunt rezultatul activităţii postvulcanice din Munţii Harghita. Numărul lor se cifrează la 20–25 de izvoare. Băile Chirui dispune de materii prime pentru vopsele, iar în unele locuri apar ape mezotermale. Microstaţiunea Perla Vlăhiţei se află în valea pârâului Vârghiş, la 824 m înălţime, temperatura apei ajungând la 26°C. La microstaţiunea locală Nádasszék apa terapeutică este încălzită, iar bazinul cu apă minerală carbogazoasă de la Băile Chirui poate fi folosit numai în timpul verilor călduroase.
 
Microregiunea Homorodul Mare
Localităţile microregiunii sunt: centrul de comună Mărtinuş şi satele aparţinătoare (Aldea, Călugăreni, Chinuşu, Ghipeş, Bădeni, Locodeni, Orăşeni, Sânpaul, Rareş şi Petreni). Microregiunea cuprinde Dealurile Homoroadelor, ale căror înălţimi maxime sunt Vârful Bădeni (854 m) şi Vârful Homat (839 m). Legătura cu Depresiunea Odorheiului se realizează prin pasul de la Chinuşu (665 m). Este o microregiune bogată în valori etnografice şi culturale. Păstoritul, cultura plantelor, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, ţesutul cergii sunt indeletnicirile principale ale locuitorilor. Microregiunea se caracterizează printr-o reţea de localităţi cu sate mici.
Microregiunea Rika
Localităţile microregiunii: comuna Mereşti, comuna Ocland cu satele Crăciunel, Satu Nou, comuna Vârghiş (Judeţul Covasna), Racoşu de Jos, satul Jimbor (Judeţul Braşov). Centrul microregiunii este Ocland. Suprafaţa microregiunii: 30906 ha (20% arabil, 32% pădure), populaţia în 1995 număra 57600 de locuitori. Această microregiune este cunoscută sub numele de Microregiunea Rika şi cuprinde teritoriile învecinate din cele trei judeţe limitrofe: Harghita, Covasna şi Braşov, toate localităţile fiind cantonate pe teritoriul Munţilor Rika. Această microregiune cuprinde zona peşterilor de la Mereşti (Valea şi Cheile Vârghişului) şi zonele calcaroase aferente, respectiv teritoriul Munţilor Rika până la Racoşu de Jos. Cea mai cunoscută peşteră este „Orbán Balázs” (7410 m lungime, rezervaţie naturală).
 
Zona Gheorgheni
Microregiunea Harghita Nord-Est
Comunele din microregiune sunt: Ditrău, Remetea, Lăzarea, Tulgheş, Subcetate şi oraşul Borsec. Asociaţia microregională a fost infiinţată în anul 1999, dispune de o suprafaţă de 54584 ha (14% arabil, 41% pădure), are o populaţie de 22426 de locuitori. Munţii Bistriţei, formati din formatiuni metamorfe, ating doar parţial teritoriul judeţului Harghita. Peisajul este imbogaţit de vârfuri calcaroase şi de urmele lăsate de eroziune. Munţii Giurgeului în întregime sunt pe teritoriul microregiunii. Vârful Prişca (1545 m) este singura formaţiune de sienit-nefelin din Munţii Ditrăului, numit şi „ditroit” în literatura geologică, cu o intindere de circa 133 km2. Munţii Voşlobeni au o desfăşurare de la Pasul Izvoru Mureşului până la valea Belcina, cuprinzând şi zona de obârşie a celor două râuri gemene, Mureşul şi Oltul. Râul Olt izvoreşte în la la o altitudine de 1394 m, iar Mureşul la poalele Vârful Aramă (1538 m), la înălţimea de 1350 m.
Zona Borsec–Tulgheş constituie zona cea mai nordică a judeţului Harghita, şi cuprinde depresiunile intracarpatice Bilbor şi Borsec, ambele bogate în izvoare minerale carbogazoase. Pasul Tulgheş face legătura cu Moldova
Ditrău (Ditró, Dittersdorf). Are imaginea unei aşezări compacte, care se ramifică prin drumurile judeţene şi locale. Aşezările risipite din împrejurimi au luat naştere în secolul al 19-lea. Biserica romano-catolică (Biserica Katalin) a fost construită între anii 1746–1757, având interiorul în stil baroc. Pictura Maria (din 1600) iniţial poate că a fost o pictură de altar. Biserica romano-catolică cea nouă a fost construită în anul 1911, în stil neogotic–eclectic şi este cea mai înaltă biserică a Depresiuneii Giurgeului (turnurile au o înălţime de 75 m, lungimea bisericii 55 m, lăţimea 23 m, capacitate de 3000 locuri). Vitraliile reprezintă cei 12 apostoli.
Remetea (Gyergyóremete). Plutăritul cândva asigura localnicilor o sursă de existenţă sigură. De aici porneau plutele pe Mureş către Arad. În anii 1950 s-a construit fabrica de lapte praf. Biserica romano-catolică a fost construită în anul 1771, pe locul capalei de odinioară. Altarul datează din anul 1787, iar crucea din 1567. Microstaţiunea balneară funcţionează cu 14 vane. Piua şi gaterul din Şineu au fost construite în anul 1725.
Lăzarea (Szárhegy) este o localitate cu multe valenţe turistice. La vest de castelul din Lăzarea s-a descoperit o mică aşezare, locuită din epoca bronzului până în evul mediu, care astăzi este rezervaţie arheologică. Biserica romano-catolică este monument arhitectural datând din perioada stilului roman şi al goticului târziu, construită în jurul anului 1235. Capela Sfântul Anton a fost ridicată în stil gotic târziu şi funcţiona ca loc de pelerinaj începând din secolul al 15-lea. Claustrul şi biserica franciscană de pe versantul sudic al muntelui Szármány au fost construite între anii 1669 şi 1752, astăzi reprezintă monumente arhitecturale. Biserica, construită în stil baroc, dispune de obiecte cu valori aristice ca altarul principal, altarele secundare şi amvonul în stil baroc. Mănăstirea până în anul 1729 a avut rangul de convent, unde a activat gardianul Ioan Kájoni între anii 1669–1674. Kájoni a fost înmormântat în mănăstire în luna aprilie 1687. Mănăstirea era  un loc de pelerinaj (la 15 august). Castelul familial al contelui Lázár, construit în sec. al 17-lea în stil renascentist este şi aztăzi cel mai renumit monument arhitectural din Transilvania. Turnul de locuit poartă inscripţia „Cristus Maria 1532”. Cel mai vechi turn de locuit datează din anul 1450. Trei bastioane au formă pătrată, iar cel de-al al patrulea este poligonală. Între anii 1590 şi 1594 aici şi-a petrecut copilăria principele Gabriel Bethlen. În castel au poposit domnitorii Petru Rareş (1527–1538) şi domnitorul Mihnea Vodă (1660). Castelul se află în renovare din anul 1967. În incinta castelui se organizează expoziţii de pictură şi sculptură. Tabăra de creaţie a artiştilor numită „Prietenia” funcţionează din anul 1974, iar tabăra de artă populară din anul 1978. Participanţii la tabără au contribuit la inzestrarea castelului cu obiecte de uz practic (scaune, mese, broderii) şi artistice care impodobesc şi sala mare a castelului.
 
Microregiunea Călimani
Localităţile microregiunii sunt: oraşul Topliţa, comunele Bilbor, Gălăuţaş, Sărmaş. Populaţia microregiunii este de 25531 de locuitori. Munţii Călimani, din care doar o mică porţiune se găseşte pe terioriului judeţului, constituie cea mai extinsă zonă vulcanică din lanţul Carpaţilor. Inălţimile depăşesc 2000 de metri, printre care amintim Vârful Izvoru Călimanului (2031 m), Vârful Răţitiş (2021 m). Partea estică a lanţului Carpatic priveşte înspre depresiunea Bilbor şi Borsec, regiunea fiind bogată în izvoare care conţin calciu, bicarbonat sau alte minerale. Teritoriul abundă în izvoare de apă minerală carbogazoasă. Depresiunea Bilbor este cea mai nordică depresiune intracarpatică a judeţului Harghita, cu o înălţime de 960–1060 m.
Bilbor (Bilbor) este cea mai nordică comună a judeţului, cantonată în valea Bistricioarei, înconjurată de păduri de conifere foarte extinse. Valorile turistice ale microregiunii sunt: izvoarele de apă minerală carbogazoasă (peste 700 izvoare), mlaştini, turbării, peisaj montan. Biserica ortodoxă Sf. Nicolae din lemn a fost construită între anii 1795–97, fiind monument arhitectural (cu picturi murale, icoane, care sunt capodopere ale artei naive). Mlaştina „Pârâul Dorneanu” este rezervaţie floristică.
 
Microregiunea Bucsin–Délhegy–Liban
Comunele microregiunii sunt: Joseni, Ciumani, Suseni. Suprafaţa microregiunii este de 54176 ha (13% arabil, 37% pădure). Peisajul montan al microregiunii este reprezentat prin Munţii Gurghiului, care se întinde în direcţia nord–sud la hotarul dintre judeţele Mureş şi Harghita, iar la sud se întind până la Culoarul Mureş. Pădurile sunt bogate în animale sălbatice. Dintre înălţimile Munţii Gurghiului de Sud amintim: Borzont (1496 m), Şumuleu (1575 m) şi Vârful Amza (1685 m). Drumul naţional care trece prin Pasul Bucin (1287 m) face legătura cu Depresiunea Praidului. Depresiunea Giurgeului, drenată prin Mureş, este o depresiune intracarpatică foarte extinsă, înaltă de 800 m, formată între Munţii Călimani-Gurghiu şi Harghita, respectiv Munţii Giurgeului. Satul Joseni este polul frigului din România. Ceaţa persistă foarte mult şi inversiunea de temperatură apare foarte des. Păstoritul şi prelucrarea lemnului au importanţă turistică.
Joseni (Gyergyóalfalu) este cea mai importantă aşezare compactă din Depresiunea Giurgeului. Biserica romano-catolică este un monument arhitectural, cu multe elemente în stil roman (sec. al 13-lea, transformată în stil gotic în sec. al 15-lea). Turnul bisericii este unul din puţinele construcţii în stil roman ale zonei. Poarta de piatră, datând din secolul al 13-lea, de asemenea este construită în stil roman şi a rămas intactă, în pofida furtunilor istoriei. Între anii 1766–1776 biserica a fost transformată în stil baroc. Altarul principal poartă caracteristicile stilului baroc. Pe peretele bisericii s-a aşezat placa memorială a preotului István, cel care a condus lupta secuilor împotriva principelul Ioan de Sigismund. În amintirea luptei de la 1567, enoriaşii din Joseni sunt primii care urcă la altar în cadrul pelerinajului de la Şumuleu-Ciuc.
 
Zona Ciucului
 
Microregiunea Ciucul de Sus
Localităţile microregiunii: comuna Dăneşti, Sândominic, Cârţa, Mădăraş, Racu, Siculeni, Ciceu. Suprafaţa microregiunii este de 58408 ha (13% arabil, 30% pădure), numărul populaţiei se ridică la 18790 de locuitori. Depresiunea Ciucului este cea mai lungă depresiune intracarpatică de orientare nord-sud, cu o înălţime de 800–650 m (inclinare către sud). Depresiunea este împărţită în trei grupe: Ciucul de Sus, Ciucul de Mijloc şi Ciucul de Jos. Munţii Hăşmaşul Mare sunt alcătuiţi din mai multe grupe de munţi, desfăşurate pe o lungime de 40 km şi pe o lăţime de 10–15 km la limita judeţelor Harghita şi Neamţ. Cele mai înalte piscuri sunt: Hăşmaşu Mare (1793 m), Hăşmaşu Negru (1774 m), Vf. Ecem (1709 m), Vf. Likas (1676 m), Piatra Singuratică (1609 m). Pădurile de conifere au extindere mai mare, iar porţiunile stăncoase sunt golaşe. Floarea-de-colţ (Leontopidul alpinum) este ocrotită prin lege. Grupa Naşcalat aparţine de Munţii Ciucului. Cele mai înalte piscuri sunt: Vârful Naşcalat (1566 m), Bocs (1374 m), Vârful Livezii (1290 m), Pogányhavas (1352 m).
Siculeni (Madéfalva).Numele satului se leagă de evenimentele petrecute în sat la 7 ianuarie 1764, când organizarea gărzii armatei austriece s-a terminat cu un genocid secuiesc local. Monumentul SICULICIDIUM este un memento în amintirea celor 200 secui masacrati din Scaunul Ciuc şi Trei Scaune. Biserica romano-catolică este una dintre cele mai lungi biserici din judeţ. Biserica Inima iui Isus a fost construită între 1913-1914.
Racu (Csíkrákos) este amplasat lângă Olt, în defileul Bogata. Biserica romano-catolică fortificată este monument arhitectural. Biserica datând din perioada casei regale Árpád este poate cea mai frumoasă biserică din Ciuc. Construită în secolul al 13-lea în stil gotic (pe teritoriul Satului Nou), a fost mărită în anul 1574, iar în prezent apare sub forma pe care a primit-o în anul 1756. Între anii 1756–1758 a suferit modificări executate în stil baroc. Turnul bisericii (40 m înălţime) are pereţii vopsiţi cu semnele zodiacului, prin care este unic în ţară. Turnul este ornamentat foarte intens, din decoraţiile originale se văd figuri antropomorfe, animale, motive florale, constelaţii şi alte elemente decorative. Piatra funerară a preotului Zöld Péter (1727–1795) se află lângă biserică. Cetatea Păgânilor (Pogányvár ) din Racu a fost o fortificaţie încă din epoca fierului-Latene (sec. I.), având un rol defensiv, dar a fost locuită şi în evul mediu timpuriu. A fost demolată de austrieci. În conacul Cserei (monument istoric), s-a organizat un mic muzeu în amintirea istoricului Cserei Mihály (1668–1756), iar bustul lui se află în centrul comunei.
Dăneşti (Csíkdánfalva) este centrul ceramicii negre şi al producerii cergii din Ciucul de Sus. Ţesutul covoarelor vopsite, îndeletnicire revitalizată în ultimii ani, prin bogăţia de culori şi motivele ornamentale se înscrie, de asemenea, pe linia păstrării tradiţiilor. Fabrica de ceramică neagră aflată în centrul satului prelucra argila extrasă din zona estică a satului. Între anii 1591–1779 satul era vestit şi pentru exploatarea şi prelucrarea fierului, a zăcământului de mercur (cinabarit) şi de caolină, pentru industria morăritului. Prelucrarea lemnului, transportul cu căruţa şi creşterea animalelor erau de asemenea îndeletniciri importante ale localnicilor. Biserica romano-catolică neogotică a fost sfinţită la 8 decembrie 1935. În faţa bisericii se află bustul împărătesei Elisabeta. Apa microstaţiunii balneare locale Dugás are a temperatură de 29 grade Celsius.
Cârţa (Csíkkarcfalva). Timp îndelungat Cârţa a fost centrul Ciucului de Sus. Biserica romano-catolică este cea mai importantă şi mai frumoasă biserică fortificată din Ciucul de Sus. A fost construită în secolul al 15-lea în stil gotic. Biserica este înonjurată cu un zid înalt de 8 metri şi toate instalaţiile de apăre făcute din lemn sunt în stare de funcţionare. Turnul de poartă şi pereţii cetăţii datează din secolele al 15–16-lea. Biserica, construită în stil gotic a fost transformată în 1796, păstrându-se sanctuarul poligonal vechi, care datează probabil din 1444. Printre valorile eclesiastice ale parohiei amintim două pahare de argint aurit din anii 1540 şi 1750. Baia locală Madicsa, cu apă termală se află la 4,5 km de sat.
 
Microregiunea Pogányhavas
Comunele microregiunii sunt: Frumoasa, Mihăileni, Lunca de Sus, Lunca de Jos, Ghimeş-Făget (judeţul Bacău). Suprafaţa microregiunii este de 34764 ha (9% arabil, 27% pădure), numărul populaţiei se ridică la 21046 de locuitori. Este o microregiune formată pe teritoriul Munţiilor Ciucului începând cu Pasul de la Frumoasa (1159 m) până la Pasul Nyerges (878 m). Înălţimile mai mari sunt: Sajhavas (1555 m), Szellő-tető (1496 m). Pe teritoriul Ciucului de Mijloc, în apropiere de Şumuleu Ciuc, se intercalează două conuri vulcanice: Şumuleu Mare şi Şumuleu Mic. Reţeaua hidrografică în estul microregiunii este tributară râului Trotuş (pâraiele Csügés, Sulţa, Ciobăniş, Valea Uzului). Depresiunea Ciucurilor apare ca o depresiune intracarpatică alungită pe valea râului Olt, de la Pasul Izvoru Mureşului (896 m) până la defileul Oltului de la Băile Tuşnad (650 m).
Livezi (Lóvész) este o aşezare risipită tipică zonei montane, cu populaţie românească. În anul 1897 a fost inaugurat viaductul de cale ferată, cel mai lung viaduct din ţară, având lungimea de 264 m şi înălţimea de 61 m faţă de talpa văii.
Frumoasa (Csíkszépvíz). Importanţa satului a crescut datorită stabilirii armenilor în localitate, care au contribuit la dezvoltarea economică a aşezării. În anii 1700–1800 comuna Frumoasa era unul dintre cele mai importante centre comerciale din Depresiunea Ciucului. Producerea cergii de aici a fost recunoscută în toată regiunea. În anul 1986 s-a construit barajul lacului de acumulare de pe valea Frumoasa.
Valea Ghimeşului (Gyimesvölgye) este o zonă pitorească pe valea Trotuşului şi interesantă din punct de vedere etnografic. Microregiunea este alcătuită din două comune aparţinând judeţului Harghita şi o comună din judeţul Bacău (Ghimeş-Făget). Ceangăii din Ghimeş sunt consideraţi ca un grup etnic al secuilor, cu un mod de viaţă diferit de cea a ceangăilor din Moldova. Întrucât terenul arabil aproape lipseşte, baza economiei locale o constituie creşterea animalelor (păstoritul oilor), exploatarea şi comercializarea lemnului şi industria casnică. Sunt caracteristice aşezările risipite pe culmile muntoase şi în văi laterale, iar în valea principală a Trotuşului aşezările au o structură răsfirată. Viaţa folclorică şi tradiţiile etnografice sunt vii, iar portul popular local constituie o curiozitate specifică a văii. Pasul Ghimeş este străjuit de cetatea Rákóczi.
 
Microregiunea Ciucul de Jos
Comunele microregiunii sunt: Sânmartin, Sâncrăieni, Sântimbru, Leliceni, Ciucsângeorgiu, Cozmeni. Din suprafaţa totală a microregiunii 15% este pământ arabil, 38% pădure. Populaţia numără 65760 de locuitori. Microregiunea este ţara cartofului. Primele documente privind cultivarea cartofului datează din anii 1801–1805. Sunt renumite covoarele secuieşti viu ornamentate de la Sâncrăieni şi Sânmartin.
Sâncrăieni (Csíkszentkirály). Localnicii sunt meşteri pricepuţi ai cioplitului de piatră şi de lemn, iar femeile practică ţesutul şi torsul, acestea fiind indeletniciri casnice străvechi. Covorul, pătura, cuvertura, păretarul, făcute toate din lână toarsă şi vopsită, ornamentate prin alesături, sunt pretutindeni cunoscute în Ciucul de Jos. Comuna este renumită prin două staţii de imbuteliere a apei minerale carbogazoase: „Perla Harghitei” şi „Harghita”. Biserica romano-catolică prezintă caracteristicile a mai multor stiluri de construcţie. Biserica a fost construită în secolul al 15-lea în stil baroc. Ulterior în cimitir s-a construit Capela Domnului în stil baroc. În anul 1953 într-o carieră s-a descoperit tezaurul dacic din aur, datând din epoca fierului. Izvoarele de apă minerală cu cel mai mare debit se alfă la Sâncrăieni, iar rezervaţia naturală „Borsáros” are o lungime de 1 km şi o lăţime de 50–200 metri. Curiozităţi ale acestei mlaştini sunt plantele rare din quaternal (mesteacănul pitic - Betula nana, plante carnivore, muşchiul de tundră şi altele). Mlaştina este alimentată de 108 izvoare de apă minerală carbogazoasă mezotermală. Locul numit „Lucs” este cel mare tinov natural din Transilvania (120 ha), fiind o rezervaţie naturală floristică: este cea mai sudică apariţie a mesteacănului pitic (Betula nana) din glaciaţiune.
Sântimbru (Csíkszentimre).Biserica romano-catolică construită în 1776 este monument arhitectural.Altarul central datează de la începutul sec. al 16-lea. Capela Sfânta Margareta ridicată în secolul al 15-lea, de asemenea este monument arhitectutral. Mofetele de la Sântimbru sunt renumite pentru efectul curativ al gazelor sulfuroase ce se emană din pâmânt.
Ciucsângeorgiu (Csíkszentgyörgy). Biserica romano-catolică este unul dintre lăcaşurile de cult cele mai frumoase şi mai mari din microregiunea Ciucului de Jos. Data aproximativă a construcţiei este anul 1336, iar în 1673 a căpătat forma de astăzi. Sanctuarul este gotic, bazinul de botezat datează din 1731, altarul principal din 1796, cu două statui medievale, din lemn. Capela este alipită de biserică. În cimitir sunt două capele mici. Capela ortodoxă „Sf. Gheorghe” a fost cosntruită în secolul al 18-lea.
 
Microregiunea Csomád-Bálványos
Localităţile microregiunii sunt: oraşul Băile Tuşnad, comunele Tuşnad, Cozmeni, Turia şi Bicsad (ultimele două din judeţul Covasna). Suprafaţa microregiunii este de 49320 ha, (13% arabil, 39% pădure), numărul populaţiei se ridică la 9842 de locuitori. Munţii Harghita de sud sunt despărţiţi de masivul Ciomatu şi de Defileul Oltului la Băile Tuşnad (650 m). Caldera de la Luci (1229 m) este acoperită de un tinov foarte extins. Munţii Ciomatu, cu lacurile Sfânta Ana şi Mohoş, au cele mai înalte piscuri la Ciomatu Mare (1301 m). Vf. Puturosul având în compoziţie andezite caolinizate, are o înălţime de 1143 m. În apropiere se află şi Grota de sulf din Turia, iar nu departe de aici Vârful Bálványos (1040), ultima grupă a munţilor vulcanici din Munţii Harghitei de Sud, cu cetatea Bálványos.

 

POSTURI VACANTE
Pagini tematice

Calendar evenimente
«octombrie, 2017»
lmmjvsd
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031
Sondaj

În general, care este suma per membru de familie, pe care o cheltuiți lunar pentru achiziționarea de alimente?

Votează
FACEBOOK

CreArt
Network of Cities for Artistic Creation
European Day of Artistic Creativity
Creative Ideas Bank

Telefoane utile

Urgenţe

Număr unic pentru apeluri de urgenţe:

112

Serviciul permanent de deszăpezire al drumurilor judeţene asigurat de Consiliul Judeţean Harghita:

0266 207 774